U Can Neigru, guzzu curnigiottu
|
||
Quant'anni sun passè! Sun ciù de çentu |
||
che a man pin-na de calli, du Can Neigru |
||
in scié 'n invasu vegiu t' imbastiva. |
||
Cun l' oeggiu espertu, un lapis da bancà, |
||
fermu de man, cun pochi vegi arneixi: |
||
un-na sèra, un ciunettu e un-na verrin-na |
||
madé te calibrava e stamanee. |
||
Cumenti, in armunia, te fasciavan |
||
cumme un-na sèa ai fianchi de un-na spusa. |
||
Poi t'àn avaou in mà, fieru e superbiu; |
||
ti te stimavi, e gh'ea, ben raxun |
||
T'ei bellu, regaggiu, agile, snellu |
||
e ti batteivi u ma pe' andà a pescà |
||
Ma u tempu u t'à tradiu e a marçì |
||
t'an missu in te un fundu ümmiu e scüu |
||
e lì ti muivi, da u su e u mâ luntan. |
||
Cumme a relichia a u mâ t'emmu purtou. |
||
Che cüa travaggià pe' u to recattu! |
||
T'ei bellu cumme primma, ciù de primma. |
||
T'è troppa nubiltè pe' andà a pescà. |
||
Cun un erbu e cun un-n'antenna t'emmu armou |
||
in scié un-na gianca veja, steisa a u ventu, |
||
"CAN NEIGRU" gh'emmu scritu. Nu t'ascurdà! |
||
|
||
Umberto Paventi VARAZZE, 3 giugno 2000 |
||
In occasione del varo |